A sosit vacanta!

de Patric

09.07.2009 15:29

Subliniez ca verbul din titlu e la trecut. N-am putut scrie in blog cand a inceput vacanta, n-am putut pana acum. Ca urmare a neputintei mele carnetul de idei e un talmes balmes acum, incat chiar ma gandesc ca o sa trebuiasca sa numerotez paginile si sa fac adnote gen „vezi pagina 14”. In speranta ca nu voi face o astfel de ciudatenie, hai sa scriu intamplari din jurul perioadei de sfarsit de scoala/inceput de vacanta.

In primul rand, am primit niste opinii pe gratis legate de ideea mea western. Primii care au sarit cu gura au fost, fireste, personajele insasi. Ba la unu nu i-a convenit ca i-am dat un picior de lemn, ba la una ca am facut-o vaduva cu ochii albastrii, ba ca l-ai facut pe ala rau prea destept, ca in realitate nu e asa, etc. Desigur, toate acestea au fost expuse pe un ton glumet. Pareri de la adolescenti: „foarte faina”, „o fost o placere, decat sa ma uit la spam”, „ideea buna”, etc. Surprinzator, am primit pareri pe gratis si de la cativa experti in literatura. Sunt comentarii prea lungi ca sa le expun mot-a-mot (generosi indivizi, nu gluma), asadar o concluzie ar fi ca e un text bun pentru un incepator si sa continui fie povestea aceasta, fie cu altele.

Cat priveste treburile familiale, s-au mai intamplat pe ici pe colo cate ceva de remarcat aici. A fost fratele meu plecat de acasa pentru o perioada bunicica. Scopul nu e important, important e ca am ramas zile intregi doar cu parintii acasa. Parca am fi fost atarnati de un balon mare, cu heliu, si cand a lasat fratele funia, eu m-am intaltat cu balonul aproape de rai. Gata cu sforaitul, gata cu mersul la baie noaptea, gata cu toate lucrurile ce el le facea si cauzau trezirea casei. Desigur, cu puteri paranormale fratele meu a sarit tare si a reprins funia legata de balon si am ajuns din nou cu picioarele pe pamant intrun final.

Am participat la o nunta zilele acelea. Un tip si o tipa care s-au intalnit pe internet s-au gandit ca nu le-ar strica o luna de miere impreuna si s-au casatorit. Nunta a avut loc in Cluj-Napoca. Poate doar mie mi s-a parut ca a fost jenanta, de parca nimeni nu ar fi vrut sa faca nunta, dar au facut-o ca asa le cere religia. Poze in care mirele si mireasa isi pun mainile astfel incat sa formeze o inima alatari de un copac sau poze in care cuplul e „surprins” mozolindu-se tot langa un copac (fotograful le-o cerea si ma abtin de la continuarea comentariilor pe subiectul asta) mi-au dat ganduri puerile ca nu ar trebui sa ma casatoresc niciodata. Pe langa poze, la restaurant am avut o problema. Se canta „ceva de Strauss” iar mie imi trebuia o partenera de dans. Erau vreo 3-4 fete de varsta mea dar m-am abtinut de la invitatii. Dupa Strauss a urmat Salam sau nu stiu ce manelar care o indeamna pe mireasa sa danseze pe masa. Si cum erau nuntasi in sala aceea dornici de distractie pe manele, au obligato pe mireasa sa se urce pe masa si sa danseze cu sotul ei. (da, amandoi erau urcati pe o masuta de niciun metru patrat si mireasa avea ditamai fusta). Mama a facut in acel moment o remarca stupida ca la mire i se vede chilotii prin pantaloni. Fetele de varsta mea cantau pe ritmul manelei (aceasta si si cele ce urmau a fi) fara sa greseasca niciun cuvant. Stiau absolut fiecare manea pe de rost. Pana la sosirea tortului m-am dus afara si am dat sms-uri de plictiseala. La plecare, am folosit un taxi. Acolo mi-am schimbat parerea despre job-ul de taximetrist. Sa fi taximetrist nu e un lucru chiar atat de rau. Acel taximetrist era foarte vorbaret. Ii placea sa discute despre ce o vazut pe Discovery sau despre stiri acompaniate cu opiniile sale justificate. Avea gusturi bune, pe boxe iesea muzica calmanta de jazz. Conducea impecabil, nu punea frane puternice, nu mergea pe galben. Era calm si vesel, dar nicidecum nu-si lua ochii de la sosea, chiar daca era noaptea si orasul parea a fi pustiu. La coborare am luat numarul de inmatriculare si am incercat sa-l retin, dar fireste, toate incercarile au fost in zadar. Nici macar nu mai stiu ce firma era.

Deja incept sa fiu intrerupt de familion des, asa ca ma opresc. Ironic e ca toti au treaba cu mine exact cand scriu in blog sau in orice altceva.

Anunțuri