Gresesc deci exist (sper ca e un titlu potrivit)

de Patric

20.02.2009 18:17

Am umplut peste o pagina de carnetel (va dati seama ce mult inseamna asta) cu idei asa ca banuiesc ca ar trebui sa le expun aici pana nu le uit.

In drum spre casa. intro zi ca toate zilele acestea de februarie (ninsoare lina si racoare placuta; iar imi vine sa vorbesc despre iarna…) am intalnit printre blocurile din cartierul meu un om de zapada foarte interesant. Era micut (probabil l-au construit copiii din vecinatate) cu capace de bere pe post de nasturi, morcov in loc de nas, turturi pe post de par (lungi de vreo 20 de cm cu varful in sus) iar in loc de brate o crenguta de brad (triunghiulara oarecum, cu o coada pornind din unul dintre colturi) pozitionata in fata creatiei. Cum l-am vazut am bufnit in ras (noroc ca nu era lume in jur ca dupaia iar se uita urat la mine) apoi imi scot carnetelul si imi notez ‘om de zapada rocker’. Ori am eu o problema ori numarul fanaticilor in lume, sau cel putin in Romania, sau cel putin in Cluj, sau cel putin in Cluj-Napoca a crescut considerabil. Mare greseala am facut ca nu am facut o poza cu respectivul sa va demonstrez ca nu putea fi confundat omul acela de zapada cu altceva decat ce am zis. Si la carcotasi (puteti sa va uitati duminica asta daca cumva ati pierdut emisiunea miercuri) se plimba Dezbracatu’ prin hipermarket (ast’ din Cluj) si il ia un metalist pe sus (barbat in toata firea) si cand e intrebat daca se ocupa cu femeile (era Dezbracatu’ cel care punea intrebarile si era valentine’s day, la ce va asteptati?) el zice ca nu si face gestul ‘up the irons’ apoi se lauda cu jacheta cu metallica apoi zice ca Huidu sigur a auzit de trupa truda bla bla bla. Niste fanatici!

Am mai gresit cu titlul postului anterior ‘De Valentine’s Day’ nezicand ce am facut in ziua respecitva doar ce era evident (am scris duh!). E si asta o strategie: sa pui titluri cat mai atractive si continut irelevant pentru a strange vizitatori cat mai multi. Sa vedeti ce a crescut numarul de cititori cand am publicat ‘Vara asta m-am indragostit… de foarte multe ori’. Dar nu… eu nu public lucruri pentru a stii ca vor fi citite de cat mai multe persoane, nu… Nu voi mai gresi in a pune titluri neadecvate intrarilor mele din jurnal. Cel putin sper ca nu.

In saptamana asta am aflat ca am mai facut multe greseli si probabil ca asta m-a si determinat sa scriu acum. Anul asta particip si eu la concursul national de diaristica ‘Mihail Sebastian’ fapt ce necesita putina munca. Am extras cateva fragmente din blogul meu (da! chiar din blogul acesta) am pus diacritice (tortura!!!) si am facut anumite corecturi si modificari. Nu suna a mare branza dar va zic ca e. In primul rand am avut probleme cu spatiul: limita era de 3 pagini iar eu am extras vreo 10. In al doilea rand nu stiam detalii despre concurs stiam absolut doar ca exista (nicio informatine in plus, nicio informatie in minus). In final (adica azi) am trimis ‘Pagini din viata unui baiat’ cum am numit lucrarea si prin urmare m-am inscris. Iar de acum si pana la anuntarea finalistilor nu cred ca o sa treaca o zi fara sa ma gandesc la concurs. Si probabil nu m-as gandi la el atata daca nu as avea atat de mult suport! Citesc fragmentele castigatorului de anul trecut si ma plictisesc, aflu ca concursul se organizeaza la Suceava nu Bucuresti (nu-mi place Bucuresti-ul ca are multi trisori), aud in stanga si in dreapta ca am mari sanse etc. Fireste caci participand la concurs a trebuit sa imi CITESC blogul meu propriu si am gasit undeva (nu mai stiu exact unde) ca eu nu am citit un blog in viata mea, nici macar pe al meu. Gresit! Mi-am citit blogul meu si pe al castigatorului. Am mai scris undeva (nu degeaba am memorie de elefant) ca nu am pe nimeni in familie caruia sa-i placa a scrie. Gresit! Tatal meu obisnuia sa scrie poezii (nu, nu pentru fete). Bine, acum de cand au aflat si ai mei ca am un blog (am reusit sa tin ascunsa treaba 2 ani) tata zice ca ma aseman cu el in orice fac. Vin in casa si intreb ‘Ce pute?’, tata zice ‘Ah ai nas ca al meu, simti orice!’ si alte momente de genul…

Adevarul e ca competita asta m-a cam agitat. O seara ilustreaza cel mai bine agitatia pe care am avut-o. Lucram la fragmente cu diriga pe mess cand dintr-o data primesc niste musafiri (da, era seara pe la 9 cred; pierdusem notiunea timpului) sigur ma ocup de ei, mai arunc un ochi pe mess (era foarte important sa gasim adresa la care trebuie sa trimit fragmentele caci nu stiam cand expira exact perioada de trimitere), mai vine o colega sa ceara tema la mate (da, repet, era seara pe la 9), mai ma bate frate-mio la cap sa-mi fac ghiozdanul acum ca sa nu il trezesc din somn mai incolo. Agitatie va dati seama. Ma plimbam de colo in colo, la mess, la orar, la raftul cu caiete, la musafir, peste tot prin casa. Ce usurare ca am trimis azi fragmentele alea.

Mai am inca doua treimi de pagina cu idei dar le las pe mai tarziu caci am un titlu mai potrivit pentru ele si pentru ca acum am alta treaba de facut.

Anunțuri