Saisprezece ani, o varsta memorabila

de Patric

09.01.2009 19:35

Dupa cum probabil ati realizat urmeaza in cateva zile sa implinesc varsta de 17 ani dar inainte de a face asta nu m-am putut abtine sa nu scriu ceva mai lung si expresiv decat raspunsuri pe diverse forumuri (care oricum nu are o importanta prea mare pentru mine… si probabil nici pentru altii). Asa dar aveam dorinta de a scrie ceva doar ca nu aveam timpul necesar pana cand azi mi-am dat seama ca eu defapt am pe hi5 un skin cat se poate de friguros iar la jurnal titlul legat de vara, observatie care mi-a starnit amuzament dar si in acelasi timp indignare asa ca acum, fie ca am renuntat la un lucru, scriu aici ce am facut eu in mare in 2008.

In primul rand mi-a inceput sa-mi placa a scrie, lucru ce m-a surprins avand in vedere ca eu nu am pe nimeni in familie cu asemenea preferinte (poate placerile nu se transmit genetic?). Asta ca sa nu mai vorbesc de citit. Daca citesti asta iti sugerez din toata inima sa te apuci de citit lucruri mai serioase (cred ca se numesc carti),daca nu cumva faci asta de ceva vreme, chiar daca esti total nededicat(a) cititului. Ai fi surprins dupa doua-trei carti ce pasiune se naste in tine. Eu asa am patit! Ma rog nu chiar, eu m-am apucat de scris un blog nicidecum de citit blogurile altora (lucru pe care nici acum nu il fac, nu serios nu am citit un blog in viata mea, nici macar pe al meu). As putea acum sa spun cat de educativa este literatura sau cat de importanta e pentru formarea personalitatii (acum cat timp se mai poate modela cu usurinta relativa) dar nu vreau. Cert e ca 2008 m-a invatat sa spun asta pe langa altele care urmeaza (sau nu) a le scrie.

In al doilea rand am invatat cateva fete ale iubirii si chiar mai multe fete ale disperarii (nu m-am intalnit cu disperarea pana acum). Nu va vine sa credeti de ce e in stare sa faca fiinta umana (ce sunt si eu) in cazuri mai neobisnuite (sa zicem). Ca sa elaborez putin (desi imi vine greu a face aici asta) cum am implinit 16 ani m-am indragostit de o fata, draguta de felul ei (neadecvata pentru mine as zice) cu niste preferinte apropiate de ale mele. Fireste atunci eram prea habarnist sa-mi dau seama ca ce caut eu e dincolo de preferinte si ca oricat ai insista pe acea persoana daca nu are, nu are.Oricum a fost placut, dezamagitor dar placut. Apoi iubaretul de mine s-a indragostit de o alta fata, nu draguta dar cu interiorul aparent mai placut. Cu siguranta stiti de vorba „Aparentele inseala!” ei bine si eu o stiam si ma apucat iarasi dezamagirea cand am gasit unele imperfectiuni dar mi-am propus sa ignor asa ceva. Si ignoranta a devenit in timp indelungat orbire iar mai apoi nepasare (gen „ma doare dar imi trece”) iar apoi am facut un lucru total nelalocul lui (nu in realitatea asta) prin care sunt sigur ca multi nu ati trecut. Nu spun lucrul facut deoarece s-ar putea sa supar anumite persoane si sa bucur altele dar nu pot sa nu trec amintirea asta in jurnal caci e un lucru de care sa fiu mandru si sa fiu rusinat, un lucru urat si frumos, un lucru firesc si totusi nefiresc, un lucru ce mi-a adus nervi dar si impacare, un lucru placut cat si neplacut, un lucru obisnuit si unicat, un lucru. Acum probabil ca v-am pus pe ganduri dar n-am ce face mai multe nu va spun, am scris asta doar pentru mine si pentru a imi astampara placerea de a scrie.(de altfel tot am scris in jurnal o fac pentru mine, e blog doar pentru ca nu mai e la moda sa iti scrii intr-o carte pe care o pui sub pat noaptea). A venit si iarna si m-am indragostit din nou de o fata. Nu prea surprinzator nu? E oribil, ma duc de la o fata la alta intr-un mod pe care eu il descriam ca „penibil” in gimnaziu (cand eram indragostit de o copila intr-un mod copilaresc) dar imi vine a crede ca asa e adolescenta la oameni. Se pare ca a devenit cam lung paragraful asta asa ca nu voi mai scrie despre disperariile prin care am trecut (banuiesc ca o parte vi le imaginati) dar va spun un lucru, disperarea are multe fete, enorm de diferite fiecare.

In al treilea rand (acum imi dau seama ca am o proasta obisnuinta de a numi un paragraf un „rand”) mi-am mai largit domeniul de preferinte in muzica. Pe langa clasica si gothica cu care m-am imprietenit de mult am descoperit si frumuseatea death metalului, sau nu, mai bine zis a vocalilor numiti „growlers” (n-au voce doar grohait ragusit). Si ce mandru m-am simtit cand am realizat ca nu e datorita fanaticismului (caci eram ingrijorat de asta) si ca sunt persoane enorm de mature care mi-au marturisit ca au incercat si ei dar nu au reusit. Va inchipuiti ce zambet mi-a crescut pe buze… ideea in sine ,cred eu, e ca exista foarte multe piese, ba nu formatii, nereusite care ajung a fi numite absurde si chiar idioate ca sa nu zic mai rau. Dar eu am privit altfel: ca sa faci un lucru cu adevarat frumos trebuie sa risti, risc ce te poate aduce dintr-o extrema in alta. Cam asta imi e parerea. Si ca sa am si un exemplu, luati orice piesa de la mine din lista de melodii (aflata la categoria „muzica preferata” pe hi5-ul meu) care are un growler in componenta si ascultati-o (daca rezistati si e in intregime ascultabila) apoi cautati orice alta piesa de acea trupa. In caz ca va placut ce ati ascultat la mine sunt foarte multe sanse sa fi detestat ce ati ascultat dupa.

Al patrulea rand (strict informatic, sariti paragraful daca nu sunteti interesati/in cunostiinta de cauza), am invatat multe elemente extrascolare de informatica anul asta (da am avut timp si de asa ceva desi adesea ma opream fara sa vreau si ma fulgerau alte ganduri). Am invatat sa folosesc Adobe Photoshop, Adobe Premiere Pro, Adobe Audition, Adobe Illustrator, Adobe Dreamweaver si 3D Studio Max. Dar sa nu credeti ca voi face publicitate pozitiva! Eu nu sunt asa. Programele respective (fara falsa modestie) sunt bune la toate, adica destul de complexe si greu de invatat pe ele. Nu sugerez, daca cumva aveti vreo inclinatie spre domeniu, sa incepeti cu vreuna din aceste programe sofisticate. Am reusit sa fac skinuri la hi5 (cel actual e facut de mine), am reusit sa fac propriile mele pagini web, am reusit sa imi fac propriile mele filmulete, am putut crea inteligenta artificiala, am facut multe lucruri putin semnificative, dar le-am facut si ma bucur ca am fost in stare de asa ceva.

In al cincealea rand mi-am dat seama ca vorbele fara rost („deam pixu” cum imi place mie sa zic) au totusi un rost. La inceput foloseam vorbele „deam pixu”” doar in jocuri (vezi oblivion in loc de dat spaga sau triburile cand vrei sa obtii o alianta) unde obtineam informatii pertioase dupa ce ziceam o gluma, sau laudam s.a. Ei bine nu pot spune ca asta m-a determinat sa vorbesc inutil doar pentru ca exista persoane care nu suporta linistea si o iau ca pe un lucru rau. Sincer nici nu stiu ce m-a determinat dar am dat o incercare si a adus si roade. Un exemplu: m-am dus odata la magazinul de langa casa sa cumpar rapid o paine doua. Cand am ajuns nu mai era paine caci toata era vanduta insa am intrebat: (desi era evident) vai da nu mai este paine?. Vanzatoarea (unguroaica invarsta care se bucura de orice companie la slujba ei) incepe sa imi explice ca mai nou painea se vinde foarte rapid la ei bla bla bla. Pentru ca vroiam sa o opresc, sau simteam sa zic si eu ceva am sugerat mai in gluma mai in serios sa spuna la nenea cutare (proprietar) sa comande mai multe paini ca va castiga mai bine (nu ca eu chiar as fi crezut asta) apoi reusesc sa imi fac iesirea. O alta zi ma duc din nou (la o ora destul de tarzie) sa cumpar paine si surpriza mai erau foarte multe paini si eu surprins mai scot o vorba deam pixu :m-am speriat ca nu voi mai gasi nici o paine (ba chiar am intrerupt-o dintr-un dialog unguresc, care eu nu il intelegeam fireste, cu o baba ce cumpara ceva). Auzind vanzatoarea incepe sa-mi spuna cu bucurie ca chiar a spus proprietarului sa comande mai mult ca va scoate un profit bla bla bla nu se mai oprea din nou. Noroc ca era baba care s-a apucat sa vorbeasca din nou cu ea si am reusit sa-mi fac iesirea cu painea dorita. Speram povestea asta sa o spun in 2 randuri maxim dar vad ca nu mi-a iesit. Oricum imi vine greu a crede ca vorba mea a ajutat la ceva (poate doar a avut o zi al naibii de norocoasa sau poate una al naibii de ghinionista, sau poate alta coincidenta caruia ii acord prea multa atentie) si totusi…

Al saselea rand, am aflat ce inseamna falsa mandrie sau mai bine zis ce inseamna sa constientizezi ca visul tau a fost doar un vis. Desi eu personal nu am patit asta am observat-o la cateva persoane. Un exemplu: metalul. Poate cunoasteti pe individul, redactor sef cum e intitulat daca nu ma insel, Morisson de la metalhead,ro. Intr-o zi trimite un mail la toti cei care s-au inregistrat sa primeasca stiri pe mail (inclusiv mie) cum ca metalistii nu sunt cum credea el ca sunt […] ca nu sunt in stare sa se deregistreze si in schimb trimit emailuri insultatoare si iritante la redactie intreband (sau exclamand) cum se face lucrul respectiv. Mesajul a fost scurt si la obiect dar eu cel putin am simtit dezamagirea pe care a avut-o. Si cu metalul mai am multe exemple, prieteni de diverse varste sau dimpotriva straini care afla ca mandria lor defapt nu era corecta… Trist e drept, dar pe mine nu m-a afectat. Dupa parerea mea fiecare are credinta sa cat se poate de unica si niciodata nu ar trebui materializata in vreun fel colectiv.

Nu in ultimul rand, am aflat acum cateva minute (daca atata a trecut de cand am scris paragraful 2) cat e de nasol sa te apuci de scris ceva si sa tot fi intrerupt. patric dute la magazin, patric hai la masa, patric am castigat la concurs, patric cum se face aia si lista continua. Neplacut e putin spus! Tare mult as vrea sa inchid usa, sa inchid messu, sa inchid telefonul, sa inchid orice mijloc prin care lumea m-ar putea contacta insa ceva imi spune ca mi-ar crea o imagine nu tocmai normala…

Lasand gandul acesta la o parte deabia astept sa implinesc 17 ani si sa vad ce imi va mai arata viata avand in vedere ce am vazut anul asta plin de multe…

Anunțuri