Viata la 17

de Patric

07.02.2009 13:59

De la intrarea asta incepand (inclusiv asta) voi folosi un sistem complex de retinere a ideilor astfel incat voi avea ce scrie in ciuda „memoriei mele de elefant”. Ideea in sine e geniala si o puteam aplica demult, doar ca nu mi-a venit ideea pana n-am implinit 17 ani. Pixul si carnetelul!

Pentru inceput as vrea sa va prezint o lucrare de-a mea ce am creat-o in vacanta intrasemestriala de o saptamana. E vorba de un blog creat in totalitate de mine, cu aparenta mai placuta, meniu mai usor de utilizat, muzica ambientala ce poate fi oprita (in caz ca…), guestbook si multe altele. Puteti vizita lucrarea mea la paytricksblog[punct]freehostia[punct]com sau paytricksblog[punct]hostcell[punct]net (bine sunt doua lucrari, dar gemene). Urmeaza sa implementez si un sistem de subscriere permitand utilizatorului sa isi dea emailul personal pentru a primi o notificare cand s-a postat o noua intrare.

Bun… Acum ca am terminat cu asta sa vedem cum functioneaza sistemul complex despre care vorbeam inainte.Banuiesc ca notitele mele sunt ordonate cronologic asa ca asa le voi scrie si aici desi nu as vrea sa fie ordonate astfel.

Am facut o boacana la scoala: la ora de biologie (spre sfarsit de semestru) mi-am schimbat caietul caci anteriorul era plin. Mare greseala! Profesoara ne pune sa completam cu o adnota doua lectia de ora trecuta iar eu neavand lectia in fata nu am completat, comportament observat de doamna profesoara avand in vedere ca eram in primul rand si restul randului (iubitori de biologie ca sa nu zic altfel) faceau pe notarii. O alta greseala e ca am incercat sa-i explic de ce nu am notat in loc sa tac si sa ma fac ca notez si eu undeva ceva. Ma scoate in fata clasei sa ma asculte si eu nu stiam lectia (doua motive: 1.am fost de servici pe scoala ora trecuta; 2.era sfarsit de semestru si erau indivizi ce vroiau sa isi mareasca media prin ascultare). Urmatoarele clipe sunt vorbe, vorbe si iar vorbe, pierdere de vreme si din ora ei defapt. In final nu imi da nicio nota (desi eram deja impacat cu ideea ca o sa primesc un doi si mi se duce media, not that i really care) ma trimite la loc si ,partea nasoala, imi spune ca ma credea altfel si ca si-a stricat impresia fata de mine. Ouch! Bine m-a mai acuzat de nesimtire si lipsa de politete dar obiectiile astea nu vreau sa le discut. Daca cumva pe unii dintre voi, cititori, va framanta o intrebare v-o raspund acum: Da, este vorba despre aceeasi profesoara de biologie despre care am zis in intrarile de acum un an-doi ca este „cea mai tare”. Nu mi-am schimbat parerea despre ea nici dupa acest incident, eram suparat pe eveniment nu pe persoana din el si tocmai din acest motiv nu m-am dus la sfarsitul orei sa-mi cer iertare (si pentru ca gestul e deja generic si neimpresionant, zic eu). Peste cateva zile, profesoara si-a revenit, nu i s-a sters memoria dar si-a revenit. A tinut o discutie foarte interesanta insa nu v-o pot scrie exact deoarece nu indrazneam sa-mi scot carnetelul si sa iau notite in timpul orei ei, mai ales ca mi se adresa in mod special mie :). Conceptia mea despre profesoara de biologie este (si a fost de cand am cunoscuto) ca ia materia de biologie prea in serios, de parca ar fi matematica, si mai si pune suflet in elevi sa ii faca destepti chiar daca acestia refuza. Ei bine, cam asta a spus si ea intr-un mod ascuns de care ,poate, nici nu si-a dat seama. In fine, ora s-a terminat cu zambetul pe buze si la mine si la profesoara :). In plus, ea mi-a spus de ce imi place mie informatica atat de mult: totul e practic. Bine si asta a spus-o in acelasi mod „ascuns”.

Am pierdut reperul cronologic: vacanta.In fine, intr-o zi mi-a venit pofta sa ma joc cu prietenii Warlords Battlecry 3. Un joc tare bun , zic eu, avand in vedere ca a fost lansat acum multi ani si inca se mai joaca. Pe cand eram eu tanar (nu batran si intelept cum sunt acum :D) am facut pentru jocul acela multe. Printre care un fan site care si acuma mai primeste vizitatori (rebornedgameswbc3[punct]webs[punct]com) si o campanie jucabila (formata din foarte multe scenarii). De fiecare data cand ma joc campania facuta de mine (tin sa subliniez acum multa vreme) ma bucur de ce idei am putut sa am si ce poveste am reusit sa fac ca sa nu mai vorbesc de ce placere iti aduce jucand. Puteti si voi sa incercati campania respectiva accesand situl mentionat daca bineinteles, aveti jocul :D.

Bine! Promit ca nu voi mai face reclama la realizarile mele in urmatoarele randuri! Asa sunt eu mai oportunist. Dovada e o alta intamplare intamplata intamplator in alta zi: am fost chemat la cineva din blocul vecin sa setez nu-stiu-ce telefon electronic. Am acceptat fireste, reputatia de baiat priceput si binevoitor fiind nascuta deacolo. Proprietarul telefonului era un batranel care nu le prea avea cu electronica („caci pe vremea mea, aburul era tehnologia de varf” cum a zis el) dar avea un manual de instructiuni usor de utilizat si prin urmare munca mea a fost lejera si cu succes rapid. Totusi, in timp ce butonam peacolo am mai si stat la cunoscutele vorbe deam pixu mentionate in intrarea trecuta iar la sfarsit rasplata: bani! Poate unora dintre voi nu vi se pare mare lucru dar va zic, n-am intalnit placere mai mare decat cea cand obtii ceva din munca ta si doar munca ta proprie! Am trecut si cand eram mai mic prin evenimente asemanatoare (de la „da-mi un pupic si primesti cioco” la „cara bancile si primesti un 10 la sport”) dar atunci n-am simtit placerea, n-am simtit nimic…

La inceputul vacantei (deci celelalte intamplari au fost inainte de vacanta?) am fost intr-o excursie doar cu colegii de clasa in Maramures. Nu vreau sa povestesc prea mult despre asta dar ce mi-a placut foarte mult a fost manastirea Barsana. E al naibii de placut acolo: liniste, aer curat, spatiu vast… As trai acolo doua vieti intregi pana sa ma plictisesc :). Am mai fost in Viseul mult laudat. Placut si nu prea. In maxim o ora pe jos ai traversat tot orasul in lung si lat rezultand o intimitate redusa banuiesc (cum e si viata la bloc, toti vecinii stiu ca ti-ai luat o masina de spalat noua sau ca iesi in fiecare seara la 8 cu prietena). In plus oamenii de acolo sunt un fel de corcitura intre sateni si oraseni. N-am nimic impotriva orasenimei sau a satenimei dar am impotriva corciturilor( bine exceptiile intaresc regula). Sa vezi noaptea golan la volan care face pe cursistul sau copil de tigan care se preface in fata ta ca are o criza epileptica iti cam taie pofta de a vedea ce e prin oras…

Atat despre excursie. Vad ca mi-am notat in carnetel ca vreau sa spun ceva in legatura cu film-making-ul de azi. Pai da, tehnologia avansata nu a prea adus imbunatari in domeniu. Sigur ai efecte speciale interesante ce poate atrage publicul dar filmul in sine ce te invata? batai exagerate sau distrugeri prea nebunatice pentru a fi simulate in realitate. Sa luam ca exemplu arhicunoscutul film Twilight. Sfatuiesc puternic sa nu va uitati la el caci eu aici nu vreau sa-i fac reclama. Twilight cica este o poveste de dragoste intre doua specii diferite om si vampir. In povestea adevarata defapt este vorba despre lupte intre vampiri, ruperi de gat, catarari imposibile pe copaci, sange, adolescenti negri ce conduc pana la distrugerea vehiculului s.a. Pierdere de vreme! Totusi in moda de azi e si un lucru bun in ceea ce priveste film-making-ul. Filmele documentare sunt mai atractive gratie efectelor speciale si mai sunt si serialele legate de medicina. Seriale ca Greys Anatomy sau House md te invata una alta care desigur poate nu o sa te ajute in viata la nimic dar… cine stie?

Cam atat am de scris pentru intrarea de azi. Sistemul pix-carnetel cred ca a functionat cum trebuia, desigur in timp ce am scris aici am mai si mazgalit prin carnetel peste idei dar e bine. Sper doar ca n-am depasit si de aceasta data limita de 10.000 de cuvinte impusa de hi5 cum am facut data trecuta. Oricum pe „noile mele creatii” nu exista nici o limita de cuvinte asa ca vizitati acele pagini daca preferati sa nu cititi pe bucati o intrare :).

Anunțuri