Daca asta ar fi ultima zi

de Patric

Karl Briullov - Ultima zi a Pompeiiului

Karl Briullov - Ultima zi a Pompeiiului

(sper ca n-am gresit cu traducerea numelui picturii)

M-am sculat azi cu visul in cap. Sa facea ca acolo urma sa mor, fara dubii si eu stiam de asta. Nu mai tin minte detaliile, nici nu sunt importante. Important este ca ce imi trecea mie prin cap in timp ce dormeam nu se numeste cosmar, ci vis. Eram super linistit, ceva gen „A, urmeaza sa mor? Ok”. Defapt, e unul dintre cele mai neobositoare vise pe care le-am avut, avand in vedere ca am dormit doar 6 ore si acum sunt cat se poate de treaz (de precizat ca n-am baut cafea in viata mea si nici nu am de gand sa o fac in viitorul apropiat). Acuma, ce-i veni la subconstient sa imi arate una ca asta? Nu stiu. Si nici nu stiu de unde vine atata multimire de sine, ca daca chiar ar fi vorba sa mor acum, as face pe mine, nu alta. Ce am reusit insa sa inteleg (daca visele sunt vreodata de inteles si nu doar niste aberatii ale creierului obosit) este ca mai am multe de facut, multe care pot fi facute doar intr-o zi, insa nu le faceam pana acum fiindca nu vedeam in afara cutiei. Mi-am dat seama ca cliseul cretin: „Traieste-ti viata ca si cum ar fi ultima zi.” nu e chiar atat de cretin pe cat pare. Frumusetea lui e interpretarea ultimei zile, ca nu e vorba neaparat de ultima zi de viata, morbizilor.

P.S. Acum mi-a venit in cap ideea ca s-ar putea ca visul sa fi aparut din cauza Gorunului pe care l-am studiat recent la ora de romana, care fara sa vreau s-a instalat in memoria mea de 2 bani. Sau poate criza financiara o afecteaza si pe ea, marindu-i pretul?

Anunțuri