Ceva mitic

de Patric

Pe 26 Ianuarie anul ăsta Florin Piersic a devenit si cinematograf. Purtătorul numelui a venit călare la inaugurarea din Cluj, însă calul l-a luat peste picior, defapt chiar a călcat piciorul actorului. Săracul animal nu ştia că omul de 75 de ani fără o zi avea să asiste la un moment de neuitat din viaţa lui bogată. De n-ar fi fost actor, i-ar fi dat lacrimile în timpul dialogului cu publicul, şi nu de durere. După vizionarea documentarului despre el, reporteriţe care mai de care l-au furat pentru o secundă pentru un interviu. Şarmul Mărgelatului le-a făcut pe dânsele să se bâlbâie mai ceva ca neamuzantele filmuleţe date de Cârcotaşi, unele chiar recunoscând că în întreaga lor carieră n-au avut niciodată emoţii atât de mari. RADEFul a zâmbit toată seara, dojenind indirect statul care nu a dat doi bani pe iniţiativă; la propriu.

Cândva după evenimentul ăsta, undeva în timp pe o dată nesemnificativă, la Bucureşti, acelaşi Florin Piersic a devenit şi o bucată de beton în formă de stea (exact ca cea dată de americani) pe un bulevard. Cocor împreună cu Asocaţia de Turism Bucureşti au zâmbit în timp ce actorul îngenunchea. Serios Bucureşti, poţi fi mai original de-atât. Braşovul a imitat Hollywoodul mai mult pentru umor.

Gândiţi-vă voi rătăciţilor care aţi dat peste pagina asta, câţi dintre noi vor vedea un film care te pune pe gânduri o noapte întreagă, câţi dintre noi vom trăi seri speciale cu persoane dragi la cinematograful din Cluj şi după zile, săptămâni poate chiar ani vom zice „A da, la Florin Piersic s-au întâmplat toate astea” şi câţi din câinii vagabonzi din Bucureşti cu care nu mai ştie lumea ce să facă se vor căca pe steaua aia vişinie.

Un optimist ar zice: Măcar se încearcă.

Anunțuri