HHH

de Patric

Am avut „acel moment ciudat când” ştii că sunt atât de multe lucruri importante pe lumea asta şi ce faci tu acum nu e unul din ele. Gândurile ulterioare, în timp ce decupam carton pentru o machetă, m-au adus la concluzia că în luna trecută, Aprilie, nu am scris nimic, sau hai fie, nimic pe blog. Inadmisibil pentru mine, oamenii din jurul meu renunţă sau îşi neglijează blogurile în ultima vreme, iar mie îmi place să fiu special, nu vreau să mă declar şi eu învins de… cum vrei tu să-i spui. E acelaşi lucru pentru noi toţi, asta-i cert. Definiţia diferă, iar importanţa ei nu îşi are rostul aici. Mergem pe încredere.

La ce vreau eu să fac referinţă astăzi e cel puţin supărător, indecent, dar am o scuză, e realitatea, iar realitatea e pentru toţi. Sper să fiu aşadar iertat. O discuţie între mine şi o străină. Văzând că eram cu o carte în mână la celălalt cap al mesei şi fiindcă se plictisea şi nu avea cu cine altcineva să vorbească, adaug eu, m-a întrebat care e autorul meu preferat. Câte fete nu fac asta. Îmi ridicasem ochii de pe rândurile paginii din politeţe – prima oară îi dai atenţie să nu creadă că eşti nesimţit şi nu te uiţi la omul care vorbeşte cu tine – şi am stat puţin să am grijă ce-i răspund, asta după ce mi-am dat seama ce a întrebat, timp în care probabil m-am strâmbat urât, uitându-mă la ea, fiindcă a adăugat că dacă vreau, ea poate să stea doar şi să tacă, să îmi văd de citit. I-am spus că nu e nicio problemă, i-am explicat nişte chestiuni simple despre cum sunt eu deranjat şi mai ales cum arăt eu când sunt deranjat şi că nicidecum ce făcuse ea nu e un gest de asemenea factură etc., mă rog, small talk până m-am gândit ce să-i răspund fără să mai fac vreo pauză ciudată. Fireşte, nu i-am zis adevărul. Cărţile sunt ceva intim pentru mine, mi-e greu să zic ce citesc, dacă n-ar fi imatur mi-aş ascunde şi cartea pe care o ţin în mână de fiecare dată când sunt într-un loc public (şi se întâmpla des), ce îmi ceruse ea era să mă decapitez şi să-mi arunc căpăţâna în canal. Cum spuneam, am minţit-o. I-am pomenit de un gay fără notorietate prea mare, pe care îl citisem iarna trecută. A făcut un ah dând din cap că a auzit, am întrebat-o dacă într-adevăr auzise de el, mi-a răspuns că parcă a mai auzit numele ăsta pe undeva şi cam atât – un mod de a ascunde că defapt nu ai habar – nu e nimic, m-am asigurat, am spus cuvinte goale, nu am arătat nimic din mine, căpăţâna rămase la locul ei. Misiune îndeplinită; m-am întors la citit. După câteva litere mi-am dat seama că încă privirea ei nu se clintise, se uita la tipu din celălalt capăt al mesei. Mi-am ridicat privirea din nou, da de mi se părea. Nu. O întreb dacă are şi ea vreun autor favorit de beletristică. Drăguţa de ea mă întreabă dacă am auzit de Hesse. În acel moment am avut un moment de bucurie din cauză că o minţisem adineauri, adevărul ar fi dat la vileag atât de multe despre mine, mult prea multe. – Acum, în prezent, această informaţie, pe care de altfel o împart cu tot internetul, nu mai are nicio valoare, iar scopul acestei postări nu e acesta, de a comunica, vezi doamne, ce-mi place mie în literatură. – Bun, deci… Bucuria am ascuns-o printr-un zâmbet tâmp şi o scuturare din cap în semn că da. Mi-a zis că a citit toată bibliografia, n-am reacţionat nicicum. Nici nu aveam voie să arăt vreo urmă de fascinaţie la ceea ce spunea, eram în risc de a mă da de gol, iar acum că ştiam care sunt consecinţele nu voiam să îmi asum nici cel mai mic risc de a pierde. M-am prefăcut că îmi continui lectura. Rapid mi-am dat seama totuşi că era o chestie, ceea ce se întâmpla, era o chestie din-aia… Am întrebat-o şi care e preferata ei carte de-a lui Hesse, zicându-mi, îmi amintesc clar, că dacă răspunde Der steppenwolf mă rup. Hei, aşa momente sunt rare, merită să profiţi de ele şi să te amuzi. E singura apărare pe care o am. Când i-am auzit glasul din celălalt capăt al mesei, cu ochii ascunşi după un breton, dar ficşi, mici şi serioşi, am crezut că nu sunt treaz, sau că am picat din cer, sau orice metaforă care arată că nu mai ştii de tine. „Lupul de stepă! Am citit şi restul, dar asta nu se compară.”

Asta da, asta nu se compară.

Anunțuri