Sunt un om viu.

de Patric

Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.

Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viaţă.

Mă cutremură diferenţa dintre mine
şi firul ierbii,
dintre mine şi lei,
dintre mine şi insulele de lumină
ale stelelor.
Dintre mine şi numere,
bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3. […]

Întorc pagina. Din neatenţie fac prea mult zgomot şi îşi deschide ochii. „Neaţa” îi zic. „Cum te simţi?”. Adormită răspunde „Nu ştiu” şi închide iarăşi ochii.

[…] Am şi-un defect un păcat:
iau în serios iarba,
iau în serios leii,
mişcările aproape perfecte ale cerului. […]

Aud foşnetele păturii. Se întinde cu o plăcere vădită de faţa-i calmă. Se trezeşte. Închid cartea şi mă gândesc că eu ştiu exact cum se simte. Se vede prea bine.

Anunțuri